Eu eram visul cel frumos iar tu ucigasul de vise
Eu eram speranta iar tu cel ce cu securea
Stand aplecat asupra a doua mici paradise
…ai fi dorit sa ucizi, iar ghinionului meu sa-i surazi
Insa esafodul viselor frumoase si al sperantei
A mistificat delirul, devenind un mic refugiu
Iar eu nu mai eram eu,tu nu mai erai calaul
…se nascuse floarea suferintei,un omagiu.
Iar cand aceasta a inflorit splendoarea sa
A luminat intunecimea, dezbracandu-te
De acea ambitioasa intentie pueril-malitioasa
…si dezvaluind a ta cruzime patologica.
Cele mai frumoase povesti nu au un happy end.
Azi nu mai sunt copil.


